Portret cu soare, fluturi, cantecele

“Supraincalzirea economiei din anii trecuti, combinata cu o politica fiscala mai putin inspirata si cu efectele crizei financiare fac ca reluarea creditarii in Romania sa se constituie intr`un proces extrem de lent. Ne asteptam la cresterea in continuare a somajului, la scaderea consumului privat si a restantelor bancare. Nu ne asteptam la o recuperare puternica in activitatea economica, estimarile noastre fiind de crestere negativa ( – 0.4 %) si in 2010”, se arata intr-un Raport ING de azi..

Toate aceste lucruri le datoram stilului debil de guvernare pe partea de politici fiscale, ca si heirupismului optimist pe partea de politici monetare. Nu mai revin asupra declaratiilor optimiste ale BNR, absolut gratuite, care acum vin si lovesc ca un bumerang taios, obligand institutiile fundamentale ale pietei financiare sa ia masuri abrupte si infinit mai dificile decat in situatia in care ar fi tratat criza cu realism.
De la negarea crezie si aruncarea anatemei asupra celor care incercau sa le deschida ochii, oficialii romani au trecut la o stare de cvasi-panica. Nu mai stiu de unde sa scoata bani pentru salarii si datorii curente, darmite sa gandeasca strategii si proiecte salvatoare.
In tot acest marasm, nimeni nu`si asuma nimic (vezi si Ziarul Financiar de azi). Raman vesnici pe posturile lor, continuand sa joace fotbal la nivel de liga a III`a, pe salarii din Champions League. In fond, nu risca nimic. Ei arbitreaza, ei joaca.
Mai sunt si voci optimiste in piata, care tin isonul BNR sau a MEF, avand idiotul argument ca nu e bine sa fii pesimist si ca optimismul e o cauza mai buna. Corect, asa este, dar pentru optimism e nevoie de argumente. Singurul care mi s`a prezentat este ca nicio furtuna nu dureaza o vesnicie si ca musai sa vina si vremea buna. Corect? Corect!
Evident ca in tot acest context, bancile privesc cu circumspectie intregul spectacol ieftin oferit de guvernanti si scot industrii intregi de la creditare, pe motiv ca evolutia economiei va fi mai proasta decat se anticipa si e bine sa nu`si riste banii. La randul lor, companiile care se vad cu veniturile amputate, bat la usa bancilor pentru finantari care sa le tina in viata. Cum nu au nicio sansa sa le primeasca, crapa. Asta inseamna somaj, cheltuieli de la buget (ajutor de somaj etc), tensiuni sociale.
Una peste alta, daca pesimismul e pagubos dar te pune in garda, optimismul te costa si inca masiv. Ce e de preferat?