Ce legatura este intre leu, economia Germaniei si bursele din SUA si Asia

Unul din cei mai buni traderi din tara, care a vazut cu ochii lui cum pariaza la marile banci, imi marturisea ca dealerii straini habar nu au ce e cu leul romanesc, chiar daca mizeaza sume consistente pe valutele din regiune. Respectivii dealeri stiu doar ca deficitul de cont curent din Romania este foarte mare si ca asta e un semn rau. Si mai vad cateva date macro, in functie de care isi orienteaza beturile. Asa se explica de multe ori evolutiile leului in fata altor monede, aparent la limita hazardului. Azi de pilda, perechea eur/leu a inceput tranzactionarea deasupra nivelului de inchidere din cauza scaderii apetitului pentru risc ce a dus la scaderea burselor din SUA si Asia. “EUR/RON a ramas in jurul nivelului de la deschidere pana ce a fost publicat un indicator ce a aratat ca increderea analistilor in economia Germaniei a crescut pentru prima data in ultimele 5 luni”, arata senior economistii ING Bank, Vlad Muscalu si Nicolae Chidesciuc. Perechea a coborat imediat catre nivelul 3,5140, dupa care a inregistrat o corectie, urmarind opusul traiectoriei perechii EUR/USD ce a fost declansata de de o crestere peste asteptari a pretul produselor industriale din SUA. “Astfel, EUR/RON a fost cotat la 3,5205/3,5250 la finalul sedintei, putin peste nivelul de la inchiderea sesiunii precedente”, mai arata cei doi analisti. Potrivit lor, cererea de lichiditate a continuat sa scada iar ratele de dobanda pe termen scurt au scazut la 10,25/10,75%. “Cele pentru scadente mai indepartate au inregistrat de asemenea scaderi, cele mai importante fiind consemnate la ratele de dobanda pentru scadente intre 1M si 3M. Si randamentele implicite pentru scadente pe termen scurt au scazut, acestea coborand sub nivelul ratelor de dobanda pentru dobanzi cu scadente similare. Ne asteptam ca aceasta tendinta sa continue in urmatoarele zile, si nu excludem o scadere brusca a ratelor de dobanda pe termen scurt catre nivelul ratei de dobanda a facilitatii de depozit de 6,25%”, explica Muscalu si Chidesciuc.

Un survey bancar cu nemultumiri (2)

Intrucat postul legat de nemultumirile regionale din banci a avut un succes mai mare decat banuiam (doar postul respectiv s-a bucurat de o audienta de 3700 de cititori fata de o medie zilnica de 2500), revin cu cateva completari.

Salariatii au primit chestionare fara elementele de identificare folosite in cadrul bancii, fara specificarile privind functia (cadru/executie), varsta, locatia, pentru a se elimina suspiciunile legate de confidentialitate;
*raspunsurile salariatilor de la filiale s-au “topit” in analiza statistica, insa pentru fiecare filiala in parte s-a realizat un grafic insotit de o analiza succinta – pe baza chestionarelor primite de la salariatii fiecarei filiale in parte. La fiecare grafic a fost atasata o anexa cu ponderea raspunsurilor la intrebarile din chestionar.
*analiza fiecarui grafic a tinut cont si de comentariile salariatilor la intrebarile deschise, care pot scoate in evidenta unele aspecte mai speciale (care nu rezulta in mod obisnuit din prelucrarea raspunsurilor la intrebarile inchise).
Opinii negative:
-43% dinte angajaţi consideră că in banca sunt apreciaţi cei care au relaţii, sunt linguşitori, oportunişti, incompetenţi si nu se omoara deloc cu munca;
-30% dintre angajaţi spun că ar lua rapid măsuri pentru „eliminarea incompetenţei” dacă ar putea;
-29% dintre angajaţi sunt nemulţumiţi de „subiectivism”, pe lângă lipsa de echitate salarială
-21% dintre respondenţi sunt nemulţumiţi de „conducerea, lipsă de consideraţie pentru angajaţi;
-16% dintre angajaţi refuză salariile variabile, afirmând că o cuantificare de acest tip ar fi subiectivă;
-12% dintre angajaţi spun că, dacă ar fi la conducere, ar lua măsuri pentru care să acorde atenţie angajaţilor, pe lângă realizarea de cursuri;
-29% dintre angajaţi sunt nemulţumiţi de „program, încărcarea postului, concedii, stres şi insecuritatea locului de muncă”, iar 24% dintre angajaţi sunt nemulţumiţi de „organizare şi decizii” ;
-21% dintre respondenţi ar reduce încărcarea posturilor şi 21% ar lua măsuri de organizare dacă ar fi la conducerea băncii ;
Atitudinea faţă de practicile manageriale.
Atitudinea negativă în privinţa salarizării este foarte clar susţinută de categoriile obţinute la întrebările deschise
-32% dintre angajaţi consideră că prima măsură care trebuie să fie luată este mărirea salariilor;
-29% dintre respondenţi sunt nemulţumiţi de „subiectivism şi inechitate salarială”;
-23% dintre angajaţi consideră că banca este doar o „sursă de venit, un simplu loc de muncă”;

La întrebarea daca ar fi de acord ca o parte din salariu să fie variabil, în funcţie de performanţa individuală,
- 61% dintre angajaţi se declară de acord, iar 34% nu sunt de acord ca o parte din salariu să fie variabilă (restul respondenţilor până la 100% nu au răspuns la această întrebare). Demne de a fi luate în atenţie sunt şi motivele pentru care angajaţii au răspuns afirmativ sau negativ:
-Dintre cei care doresc salariu variabil, 33% evocă necesitatea de „echitate, răsplată, de a se observa cine munceşte”, iar 17% declară că ar fi mai motivaţi să muncească;
-Dintre cei care nu doresc salariu variabil, 16% invocă motivul subiectivităţii cuantificării părţii variabile, 5% susţin că „angajatul nu poate influenţa toţi factorii implicaţi”, 5% consideră că salariul variabil se poate aplica doar pentru personalul cu funcţie comercială, iar 5% declară „nu, şi aşa salariul e mic”.

EL MUNDO: Accesul la locuinţă, aproape imposibil pentru 92% dintre romani

Din articolul aparut azi in El Mundo, Spania.
Intrarea României în UE în ianuarie 2007 i-a influenţat pozitiv economia. Indicatorii macroeconomici actuali sunt buni, într-o ţară care s-a confruntat cu lipsurile din timpul comunismului, deşi dezvoltarea ei este încă departe de cea a multora dintre noii membri europeni. PIB-ul, care creşte anual, a cunoscut o dinamica de 6% în 2007 , pe fondul dezvoltarii constructiilor (33,6%). Fapt este că România a experimentat o puternică dezvoltare imobiliară în ultimii ani, situaţie care acum începe să se stabilizeze. Preţul locuintelor continuă să crească, dar nu cu paşi foarte mari.
“Piaţa imobiliară a trăit un boom total, dar acum a apărut o anumită stagnare”, explică Laura Vazquez, de la imobiliara spaniolă Hercesa în România. Concret, preţul locuinţei a urcat în jur de 20% anual pentru că, potrivit lui Vazquez, “s-a trăit mult din excesul de cerere, dar acum există o reajustare”.
Această situaţie se simte în preţul caselor. În timp ce în 2003, un metru pătrat oscila în Bucureşti între 300-500 euro, în prezent preţul mediu al unei locuinte noi în capitală este de 2.475 euro/mp, ajungând uneori până la 3.000 euro/mp.
Evoluţia a fost similară în alte mari oraşe ca Timişoara, Cluj, Brasov şi Constanţa.

Dificultatea cumpărării

În România a început să apară o clasă medie, mai ales în marile oraşe. Aceşti cetăţeni au devenit principalii cumpărători de case noi, datorită creşterii salariilor lor.
Clienţii cei mai obişnuiţi sunt tineri sub 29 de ani, care au încredere că veniturile lor vor spori. Aproape toţi optează pentru o locuinţă nouă, iar cei care caută o casă la mâna a doua sunt foart epuţini.
Totuşi, potrivit unui studiu, 25% dintre români vor să-şi cumpere casă în viitorii zece ani, dar în prezent doar 7,5%, adică 400.000 de persoane au capacitatea financiară pentru asta.
Potrivit lui Alejandro Solano, director comercial al Hercesa în România, “trebuie făcută o distincţie între Bucureşti şi restul României. Bucureştiul este ca un mic balon, aici salariile sunt triple decât în alte zone ale ţării. Nici în interiorul capitalei nu poate oricine să-şi cumpere o casă”.

Paradis pentru investitorii străini

Piaţa imobiliară românească a devenit un ‘paradis’ pentru firmele străine, care sunt mulţumite de preţurile scăzute şi de creşterea economică a ţării.
Intrarea României în bogata Europă a avut mult de-a face cu acest lucru. Dacă înainte, investitorilor le era interzis să cumpere teren şi proprietăţi imobiliare în această zonă, intrarea pe piaţa europeană a îmblânzit restrucţiile.
Concret, acum abundă firmele imobiliare operând în întreaga ţară, sunt de asemenea numeroşi investitorii străini mici şi mijlocii care cumpără case în România, în majoritatea cazurilor în scopuri speculative.
Pe de altă parte, imigranţii români din alte ţări europene vor să-şi cumpere o casă în ţară şi să se întoarcă. Miguel Fonda Ştefănescu, preşedinte al Federaţiei asociaţiilor de imigranţi români în Spania, spune însă că “deşi intenţia iniţială este de a se întoarce, majoritatea nu o face şi se stabileşte aici”. Dar cu toţii îşi menţin legăturile cu ţara de origine şi nu renunţă la proprietăţile de acolo, întorcându-se în fiecare vară.

Articolul integral poate fi citit aici