Istanbulul ın tımp real

Intre tımp am ajuns la turci. Soselele sunt proaste tare la intrarea ın Turcıa, dar odata ajuns pe autostrada, nu ai probleme. Cazarea, in centrul Istambulului, la 30 de metri de Moscheea Albastra. Hotel decent, 4 stele, Best Western St. Sofia. Spre deosebire de bulgari, unde a trebuit sa platim toata cazarea inainte de a vedea macar camerele, la turci am parte de o surpriza placuta. Cardul meu de ING se blocase si nu voia in ruptul capului sa imi dea bani. “Nicio problema. Va cazati linistit si in cele 3 zile cat stati la noi rezolvati problema cu banca Dv”, zice receptionerul. Asa a si fost. In prima seara am iesit sa mancam, iar azi dimineata am rezolvat problema si am achitat. Istanbulul e ceva special. Nu se poate descrie in cuvinte, ci trebuie sa vii aici sa`l sımtı. Cu toata caldura -39 de grade la umbra- am vizitat azi Marele Bazar , Moscheea Albastra si restaurantele plutitoare de pe Bosfor. Ca preturi. in centrul Istanbulului o bere costa de la 9 lei in sus la halba si de la 10 lei in sus,  sticla. Un snitel cu garnitura si salata il iei pornind de la 18 lei. In momentul in care ai intrat in Marele Bazar, dai de ceea ce inseamna spiritul oriental. Unii i-ar spune “tiganeala”, dar Bayarul e dincolo de asta. E un joc al asteptarilor, in care vanzatorii mizeaza ca vei accepta pretul cerut initial, iar tu mizezi ca nu vei fi jecmanit foarte tare. Preturile pe care ti le cer la prima intrebare sunt de cateva ori mai maridecat la magazinele normale. Numai ca dupa ce te tocmesti, le cumperi la jumatate din pretul pietei. Caut o geaca de piele. Mi se cer initial 300 de euro , pe motiv ca modelul e unul copiat de la Prada, colectia 2009!!!. Refuz sa dau 300 de euro si incerc sa plec. Vanzatorul sare pe mine literalmente si striga “Am zis 300????Ce am avut in cap? 200, dom`ne, pentru ca esti prieten!”. Ma fac ca nu`l aud si ies din magazin. Vine dupa mine in continuare. “Uite, vad ca te pricepi la moda, zice turcul ragusit. Vreau sa iti ofer un pret corect. 100 euro!”.  In fine….in cateva minute a depasit si pragul psihologic de 100 de euro si a lasat`o la 80. Astia sunt turcii. Daca pot sa te jecmaneasca, o fac dandu`ti impresia ca ti`au facut cel mai mare discount. Dar nu ai cum sa te superi pe ei. Sunt oameni amabili, care stiu ca de asta depinde businessul lor. La o terasa in golf la care cinasem, am primit din partea casei cafea turceasca traditionala si ceai.  Asta numai ca sa te convinga sa cinezi si a doua zi tot la el.  La terasele din centru, trag de tine la propriu sa intri sa mananci. Striga dupa tine cu nume inventate, apartinand natiei la care banuiesc ei ca apartii. Pe mine m`au strigat de la Giovanni, Giuseppe, Carlo….numai Marie-Jeanne cred ca n`am fost strigat. Langa Moscheea Albastra, masa e mai scumpa. Se cheama ca esti in proximitatea lui Allah, unde nimic nu poate fi ieftin. Pentru 40 de lei, primesti  niste legume fierte, insotite de cateva felii julien de pui.

Am sa pun si fotografii zilele urmatoare.

Turıst de 4 stele prın Bulgarıa sı Turcıa.

Am ajuns la bulgari marti seara – Hotel Amphibia, 4 stele, Sunny Beach, la 30 km de Burgas. Prima seara. Ora 22. Cade curentul. In camera, temperatura ajunge la 30 de grade in cateva minute. Cobor la receptie sii ii spun blondei ca prietenii nostri, noi si cu inca o familie de romani nu avem curent, nu avem aer conditionat si ca in genere cei 70 de euro/noapte nu`si mai au sensul. Blonda, rade si da din ambii umeri. Nu are ce sa faca, ma`ntelegi. Nu are trecut in job description o asemenea situatie. Eu ma enervez si cer sa vorbesc cu managerul. Blonda ia mobilul, formeaza numarul secret al managerului si imi da telefonul. Bineinteles ca la capatul celalalt putea fi matusa`sa aflata dupa perdeluta de la receptie, dar hai sa vorbesc totusi . II spun mai intai cu eleganta ca am inteles ca am inteles ca la banii aia ni se ofera si altceva inafara cearsafurilor si a paharelor din baie. Mai la rigoare, discutam despre curent electric. Electricity, m`am. Magagerul sau cine va fi fiind fost la telefon imi spune ca nu e vina ei ca eu nu am curent. Ii spun ca nu e in niciun caz a mea si cer ca un nesimtit ce ma aflu, ori sa mi se rezolve problema, ori sa mi se dea alta camera. “No way!”. zice managerul. Nu sunt camere asa ca sa ma bucur ca am prins una, chiar si fara curent. Tensiunea`mi creste, nervii ma`mpresoara si`i spun cu mai putina eleganta`n glas ca atata vreme cat e hotelul ei, iar 4 camere nu au curent, chiar e problema ei. “Nu e “, zice ea  in continuare.

Incep sa folosesc termeni care incep cu “shi….t”, “f…uck” etc si`i spun ca am de gand sa ma adresez tuturor forurilor din lume ca sa`i reclam, inclusiv la Asociatia Handicapatilor Mintali din Bulgaria, pe care o reprezinta cu mare cinste si ii inchid. Se facuse ora zero.

Ora 0.15. Batai discrete in usa camerei care devenise o sauna. desi nu cerusem sa ma cazez in sauna. Feciorul de la receptie vine sa`mi spuna ca ne`a gasit o alta camera. de fapt, un apartament pe care il primim in compensatie pentru daunele suferite.

Ora 1.00. Ne mutam.

 Ora 1.05. Constatam ca nu merge nici in noul apartament curentul. decat la o amarata de veioza. Culmea, cea din baie. Cum veioza nu da aer conditionat, ma duc iar la receptie si ii spun blondei celebra replica a lui de Niro: “Are you fuckin`jokin` with me?” Aia ca nu, ca nu e vina ei…

Ora 2 Vine un meserias cu una bucata surubelnita si repara problema. Ne culcam. Un vis ciudat. …se facea ca un aparat mare de aer conditionat ma urmarea ca sa ma ucida..

Asta a fost prima zi…