…traficul inept din Capitala, claxoanele de la semafoare, injuraturile personalizate (Paştele “Mă-tii”), comportamentul debil al şoferilor, ori poate m-am desprins eu prea tare de toate acestea.
…privirea plictisită a vânzătoarelor care te roagă din priviri să nu cumperi nimic, ca să nu le provoci mişcări bruşte ale mâinilor pe tastele casei de marcat, cerşetorii de la uşile magazinelor care ‘ţi cer bani de-o pâine, iar dacă le cumperi pâinea te înjură şi-ţi mai cer “măcar un leu, domnu’… “
…vecinii care te anunţă că ai fost plecat, de parcă ai fost în transă şi nu ai realizat asta, apoi te aşteaptă să le spui unde anume ai fost şi mai ales cât ai cheltuit, de parcă există un mercurial al bunei dispoziţii, dincolo de care te plasezi ori în tabăra sărăntocilor, ori în cea a snobilor
…mailurile impersonale cu felicitări de Paşte venite de la oameni pe care îi cunoşti şi din partea celor pe care nu îi cunoşti, dar cărora nu se face să nu le răspunzi. Fotografii cu ouă care sar şi se sparg de ecran, un Iisus care te priveşte fix în vreme ce o oaie face tumbe în Flash, ba chiar şi un ppt cu citate despre Inviere, din care e bine sa retii cugetări la limita imbecilităţii, în genul : “Paştele înseamnă Sărbătoare. Sărbătoreşte, aşadar!”
…gândurile pe care le voiai departe, gândurile tale private fără de care simţeai că nu poţi respira. Gândurile legate nu în mod necesar de Înviere, cât mai ales de Răstignire. Şi atunci iei Patericul (desigur, tot ediţia online) şi te scufunzi în lectură. Şi uiţi, sau poate de-abia atunci îţi aminteşti. ..