Trei politisti sunt la coltul de sus al strazii. Alti trei, la cel de jos. Cu toate acestea, sediul companiei la care lucrez a fost spart. Ne aflam vis a vis de Casa Poporului, acolo unde peste cateva ceasuri vor veni primul om al planetei, al doilea om al planetei, pauza lunga, si Basescu. Bun. Preocupati de masinile care nu mai au voie sa locuiasca nici in parcarile din fata blocurilor, oamenii legii nu s-au mai putut concentra si asupra vietuitoarelor care dau spargeri de cand lumea si Pamantul. Care au intrat, au ravasit doua etaje, au furat cat au putut si au plecat nestingheriti. Politistii erau preocupati de aceleasi masini, neputand observa cum pe langa ei, pleaca oamenii cu bratele pline de videoproiectoare, laptopuri, telefoane, bani si alte obiecte bune de vandut prin targuri. Bun. Partea infractionala si`a facut datoria. Se suna la Politie la ora 8 si se anunta spargerea. La 9,40 punct, in fata sediului opreste o masina de Politie. Coboara un tip mandru si falos (nu are legatura cu “falus”), nu se recomanda, dar in schimb ne intreaba care`i problema. “Problema e ca s`a spart sediul”, ii zice secretara. “O sa anunt sa vina cineva”, zice Falosul. Pai la ce bun sa ma anuntati, cata vreme sunteti aici?, intreaba cineva. Ne priveste ca pe niste prosti care habar nu au ce e aia rigoare politieneasca si pleaca. La ora 11, opreste alta masina. Coboara un alt tip, infinit mai politicos. Cum intra, cum se recomanda. “Sectia 20″, zice. “Sunteti toata sectia sau doar un esantion?”, intreb. Se face ca nu ma aude.
Aaaa…am uitat sa spun. Nu aveam voie sa intram in sediu, sa nu distrugem eventuale probe. Drept pentru care stateam pe hol, in picioare.
La ora la care am plecat , Politia urma sa ne amprenteze (in fond, putem fi chiar noi hotii), sa ne ia declaratii (despre ce am visat la ora la care se dadea spargerea) si probabil sa ne tina si la puscarie un an-doi sa vada daca in timpul asta mai sparge careva sediul. Ca daca nu, e clar ca unul dintre noi a facut`o.
Si inca un amanunt. Desi nu ni se taiase cablul tv de catre hoti, politistul mergea din etaj in etaj urmarind cablul. Peste tot i se spunea ca nu are treaba cablul (care era prezent) cu celelalte lucruri (care erau absente). Zambetul misterios al omului legii ne-a lamurit. Eram niste prosti.
Publicat de hymerion 
