Să luăm un şoc unic pozitiv de inflaţie.
Presupusul şoc duce la creşterea ratei inflaţiei în aceeaşi perioadă, iar politica monetară restrictivă care urmează are drept consecinţă majorarea ratei dobânzii pe termen scurt. Persistenţa inflaţiei face ca efectul iniţial să se reducă doar treptat (inflaţia rămânând şi în perioadele ulterioare peste nivelul iniţial). În concordanţă cu aceasta, toate ratele viitoare ale dobânzii pe termen scurt cresc, chiar dacă într-o măsură descrescătoare. În acelaşi timp, presupusul impuls inflaţionist poate afecta şi evoluţia diferenţei între PIB real şi cel potenţial în perioadele următoare. Aceasta, la rândul ei, influenţează ratele viitoare ale inflaţiei, exercitând noi efecte asupra ratei dobânzii pe termen scurt, care fie întăresc, fie atenuează efectele directe iniţiale. Impactul asupra ratelor dobânzii depinde în special de dimensiunea parametrilor de risc şi de senzitivitatea lor la activitatea economică reală. Un studiu făcut de nemţi (Determinants of the term structure of interest rates – approaches to combine arbirage-free models and monetary macroeconomics – Deutsche Bundesbank), aici
