Toţi arată spre JP Mprgan, celebra bancă de investiţii. Şi aşa şi este.
În 1997, JP Morgan a lansat primul derivativ, numit Bistro (prescurtare pentru Broad Index Secured Trust Offering), prin care instrumentul derivat al Ideea care a atras cel mai mult atenţia a fost asocierea instrumentelor financiare derivate cu creditul.
La început, nu se ştia cum să fie stabilit preţul unui astfel de contract şi nici ce formă legală să aibă acesta. JP Morgan, a creat un contract care o proteja în cazul neperformanţei unui coş de obligaţiuni. Contractul stipula ca în cazul neperformanţei uneia dintre obligaţiuni, un investitor să plătească băncii o compensaţie. În cazul când nu s-a întâmplat ca obligaţiunile să fie neperformante, investitorul câştigă pentru că a primit o primă pentru asumarea riscului. Ca urmare, atât timp cât se poate stabili un preţ care să mulţumească toată lumea, banca îşi reduce riscul, iar investitorul dobândeşte un profit.
S-a pornit de la un cos de credite si s-a facut distinctia (în termeni contabili) între riscul teoretic ca aceste credite sa devina neperformante si creditele ca atare. Unde s-a ajuns, cititi aici
