Platitudinile lui Isarescu

Sa fim seriosi. De la un guvernator de banca centrala te astepti sa spuna mai mult decat un student la ASE. “Băncile româneşti vor începe să finanţeze şi proiectele din agricultură în următorii ani, dar deocamată încă mizează pe creditrele de consum şi pe cele imobiliare care vor ajunge la saturaţie”. Sau “Inflaţia o să o readucem spre ţintă în partea a doua a anului. Mai important decât atingerea ţintei este revenirea tendinţei creşterii preţurilor pe pantă descendentă.”. Ori “Nu văd pentru următorii şapte ani, până la adoptarea euro, lipsa unui ingredient care să facă imposibilă o creştere economică de 5-6%, durabilă, însă văd pericolul populismului, văd riscurile unor greşeli economice majore. Împărtăşesc punctul de vedere conform căruia administrarea unei crize este mai uşoară decât administrarea succesului”. Vai draga, da` cat de adanc….

Cand te gandesti ca asemenea prognoze vin din partea unuia care a dat cu bata`n balta cativa ani la rand in privinta estimarii inflatiei, unuia care alearga tot mai des pe la toate canalele tv si mijloacele media de print pentru a povesti exact aceleasi platitudini ori a invoca discutiile lui cu Trichet, care nici el nu i`a spus mari secrete de politica monetara (p.s. si eu m`am intalnit la Frankfurt cu Trichet si am schimbat cateva vorbe, fara sa ma laud aiurea cu asta) , asadar cad vezi toate acestea stai si te intrebi oare omul asta care conduce politica monetara din Romania, are habar de ceea ce trebuie cu adevarat sa faca la BNR? Nu neg ca si Guvernul are o vina cel putin egala, la cum merg treburile in Romania, dar aici discut despre BNR.

Cand BNR va publica (asa cum de pilda au facut acum cateva zile colegii lor din Ungaria) un raport cu efectul crizei creditului asupra bancilor locale, ii voi crede. Cand va publica, asemeni altor banci centrale, minutele discutiilor din CA (fara sa se teama ca vor innebuni pietele) legate de politica monetara, ii voi crede. Cand va explica public cum de a fost cu putinta prabusirea atator banci si lasarea pe drumuri a atator familii care si`au plasat economiile in institutii autorizate de distinsul Isarescu, ii voi crede. Cand va spune ca inflatia la finele anului va fi x %, si intr`adevar atata va fi, ii voi crede. Deocamdata, constat ca se joaca de`a Mafalda, peste tot pe unde se duce. Si ca deja devine obositor.

p.s. Macar ratingul folosit pentru banci ar putea sa`l schimbe. E absolut inept, in sensul ca inafara claselor de risc A,B,C,D, si E, nu ai alte informatii mai rafinate. E o clasificare grosiera, ca si cum ai imparti regnul animal in maimute, elefanti, girafe, caini si bursuci,  restul animalelor fiind  fericite increngaturi ale speciilor de mai sus.

Cine a descoperit instrumentele derivative?

Toţi arată spre JP Mprgan, celebra bancă de investiţii. Şi aşa şi este.

În 1997, JP Morgan a lansat primul derivativ, numit Bistro (prescurtare pentru Broad Index Secured Trust Offering), prin care instrumentul derivat al Ideea care a atras cel mai mult atenţia a fost asocierea instrumentelor financiare derivate cu creditul.

La început, nu se ştia cum să fie stabilit preţul unui astfel de contract şi nici ce formă legală să aibă acesta. JP Morgan, a creat un contract care o proteja în cazul neperformanţei unui coş de obligaţiuni. Contractul stipula ca în cazul neperformanţei uneia dintre obligaţiuni, un investitor să plătească băncii o compensaţie. În cazul când nu s-a întâmplat ca obligaţiunile să fie neperformante, investitorul câştigă pentru că a primit o primă pentru asumarea riscului. Ca urmare, atât timp cât se poate stabili un preţ care să mulţumească toată lumea, banca îşi reduce riscul, iar investitorul dobândeşte un profit.

S-a pornit de la un cos de credite si s-a facut distinctia (în termeni contabili) între riscul teoretic ca aceste credite sa devina neperformante si creditele ca atare. Unde s-a ajuns, cititi aici

Cum se calibreaza politica monetara asteptarilor inflationiste

Să luăm un şoc unic pozitiv de inflaţie.

Presupusul şoc duce la creşterea ratei inflaţiei în aceeaşi perioadă, iar politica monetară restrictivă care urmează are drept consecinţă majorarea ratei dobânzii pe termen scurt. Persistenţa inflaţiei face ca efectul iniţial să se reducă doar treptat (inflaţia rămânând şi în perioadele ulterioare peste nivelul iniţial). În concordanţă cu aceasta, toate ratele viitoare ale dobânzii pe termen scurt cresc, chiar dacă într-o măsură descrescătoare. În acelaşi timp, presupusul impuls inflaţionist poate afecta şi evoluţia diferenţei între PIB real şi cel potenţial în perioadele următoare. Aceasta, la rândul ei, influenţează ratele viitoare ale inflaţiei, exercitând noi efecte asupra ratei dobânzii pe termen scurt, care fie întăresc, fie atenuează efectele directe iniţiale. Impactul asupra ratelor dobânzii depinde în special de dimensiunea parametrilor de risc şi de senzitivitatea lor la activitatea economică reală. Un studiu făcut de nemţi (Determinants of the term structure of interest rates - approaches to combine arbirage-free models and monetary macroeconomics – Deutsche Bundesbank), aici